Cubo-Îngeri

Îmi place să mă joc cu formele dar și cu ideile – așa au apărut cubo-îngerii mei. Sunt reduși la esențial: o formă geometrică căutată în structura frumoasă a lemnului ce ține locul corpului și o pereche de aripioare aurii pentru suflet-  intervenție delicată ce este menită a te purta cu gândul spre o altă lume..

Dacă „îngerii sunt intervalul dintre noi și D-zeu”, după cum spune Andrei Pleșu, atunci cubul este intervalul dintre mine și ceilalți. Reprezintă o formă-sinteză a ideii de volum, chiar o reprezentare a ideii de volum perfect. Cuburile suspendate în spațiu sunt percepute la început ca o masă uniformă, o singură lucrare; pentru ca mai apoi, la o a doua citire, să se detașeze individualități cu diverse particularități și cu un spațiu propriu. Cuburile mele sunt un joc de volume (masive-geometrice sau delicate-naturale), un joc de texturi și materiale dar și un joc al minții, o pendulare între sus-jos, lumea reală și cea abstractă a spiritualului.

Aleg de multe ori grinzi vechi și încerc să păstrez cât mai mult din semnele deja existente în ele: cuie, găuri, spărturi, decupaje. Toate acestea sunt urme, cicatrici ce ajută privitorul să înțeleagă, să perceapă că obiectul din fața lor a avut și o altă istorie. Le consider un plus în povestea formelor mele.

fotograf : Victor Oancea